Românul care a cumpărat automobilul ARO de colecție se numește Eduard Palaghiță, este stabilit în SUA de 28 de ani, în Glendale (California), și deține o companie de vânzări auto dar își pune la dispoziție mașinile și pentru filmări.
Palaghiță are un parc auto extrem de variat, de la mașini le lux, la mașini exotice, pick-up-uri și alte mașini de teren. Românul vinde însă și mașini din perioada comunistă, Dacia, Lada și ARO. De altfel, americanii s-au arătat interesați de mașinile fabricate în România lui Ceaușescu (Dacia, Oltcit și ARO).
Interesul americanilor pentru ARO s-a materializat, luna aceasta, și cu vânzarea unui model ARO 243D, fabricat în 1993 în fosta uzină de la Câmpulung și destinat Ministerului Apărării Naționale. Mașina a fost vândută cu 6.900 de dolari, la New York, scrie Adevărul.
Întreținerea a implicat revizuirea sistemului de răcire, vopsirea roților și a componentelor de evacuare și înlocuirea grilajului și a carcaselor farurilor. Acest ARO a fost oferit cu piese de schimb, documentația producătorului, un raport Carfax fără incidente.
Volanul cu două spițe se află în fața unui tablou de bord care conține un vitezometru (gradat extrem de generos până la 180 km/h, a unui turometru de 8.000 rpm și a indicatoarelor pentru încărcarea bateriei, nivelul combustibilului, presiunea uleiului și temperatura lichidului de răcire.
Kilometrajul indică indică 39.000 de kilometri (aproximativ 24.000 de mile). Puterea este trimisă către roțile din spate sau către toate cele patru roți prin intermediul unei transmisii manuale cu patru trepte și a unei cutii de transfer cu două trepte. Raportul Carfax nu prezintă accidente sau alte daune.
Marca ARO a fost fondată în anii 1950, iar primul său model, derivat dintr-un GAZ 4×4 rusesc, a apărut în 1957 pentru a aproviziona armata română cu vehicule ușoare de tip jeep. Au urmat alte modele, dar în anii 1970 a apărut cel mai bine vândut model al său, 240 (mai exact în 1972).
Compania a început să exporte în Europa de Vest, dar mai ales a beneficiat de o piață relativ vastă în cadrul organizației Comecon, care era închisă concurenței. Țările „surori” importau Aro, iar fabrica din Câmpulung avea până la 15.000 de angajați.
