“ARO a fost o mașină care a ajuns în toate colțurile lumii, datorită fiabilității pe teren accidentat și a prețului foarte mic. Aceeași părere o are și Ion Chingaru, care a lucrat la Uzina ARO, timp de 43 de ani, în perioada 1957-2000.
El a simțit ARO, de la lucrul efectiv în secțiile din Uzină, până la colaborarea, în calitate de redactor șef, cu ziarul “Metalurgistul Muscelean”, din perioada 1961-1975, un ziar din care încă mai există și astăzi o parte din marea colecție. Din păcate, multe s-au distrus odată cu ultimele mașini ARO ieșite din fabrică.
S-au distrus și manuscrisele ce datau din perioada de glorie a Uzinei, printre care și “Cărțile de aur”, în care se nota fiecare delegație venită în vizită. După o activitate atât de mare în uzină, pe diferite posturi, electricianul Ion Chingaru a însoțit multe delegații, atât în țară cât și în afara granițelor.
Cu plăcere își amintește despre mașina care a străbătut lumea, așa cum și-a denumit și cartea editată în anul 1987. Ion Chingaru spunea: “ARO a străbătut lumea nu doar pe asfaltul șoselelor, și cu deosebire prin lcuri pe unde nu au mai pătruns vehicule cu 4 roți, adică peste munți și văi prăpăstioase, peste dogorâtorul nisip al deșerturilor, în vegetația haotică, acaparatoare a junglei ori pe întinderile nesfârșite acoperite cu zăpezi.”
În toate locurile lumii, unde mașina românească a ajuns, a devenit un nume, un renume, un însemn rostit cu respect și admirație în limbi din toată lumea. ARO, automobilul românesc de teren, a devenit un mesager pornit din Carpați și care a străbătut lumea.
