Stiri si informatii
IMS – „Bunicul” maşinilor off-road româneşti

ARO, numele care a reprezentat culmea maşinilor off-road româneşti, dacă ar fi avut parte de o finanţare consistentă după 1989 poate că ar fi fost astăzi în topul marcilor de maşini cunoscute în întreaga lume.
ARO, numele care a reprezentat culmea maşinilor off-road româneşti, dacă ar fi avut parte de o finanţare consistentă după 1989 poate că ar fi fost astăzi în topul marcilor de maşini cunoscute în întreaga lume. Începuturile acestei mărci are ca punct de plecate modelul IMS. IMS-57, IMS-59 şi M461 sunt cele trei modele din care a derivat ulterior ARO-ul pe care îl ştim astăzi.
Inspirat după vehiculul rusesc GAZ 69, avea următoarele caracteristici: caroserie cu două uşi şi prelată, motor de 3260 cc pe benzină, 50 CP (37 kW) la 2.800 rpm, viteză maximă 80 km/h şi un consum de carburant de 24 l/100 km.
IMS-57

Primul model a fost din această gamă a fost IMS-57. Un număr total de 914 vehicule au fost fabricate între 1957 şi 1959, majoritatea asamblate manual.
Inspirat după vehiculul rusesc GAZ 69, avea următoarele caracteristici: caroserie cu două uşi şi prelată, motor de 3260 cc pe benzină, 50 CP (37 kW) la 2.800 rpm, viteză maximă 80 km/h şi un consum de carburant de 24 l/100 km.
Şasiul în stare funcţională era testat pe ruta Câmpulung-Colibaşi după care era carosat, vopsit şi finisat la Fabrica de Autoturisme Piteşti. Printre alte ciudăţenii, IMS-57 avea ştergătoare de parbriz manuale.
IMS-59

În 1959 IMS-57 a fost înlocuit cu IMS-59, care avea îmbunătăţiri substanţiale faţă de predecesorul său: motor de 56 CP (42 kW), viteză maximă crescută la 90 km/h iar ştergătorul de parbriz manual a fost înlocuit cu unul electric. Vehiculele erau carosate (cu 2 uşi, 4 uşi sau pick-up), vopsite şi finisate la Câmpulung. În cei patru ani de producţie (1959-1963) numărul de vehicule construite a crescut de la 803 în 1959 la 3.222 în 1963.
M461
Un nou model, M461 a fost început în 1964. Avea aspect şi finisaj imbunătăţit şi mecanică reproiectată, deşi ca aspect era asemănător cu IMS-59. Avea motor de 2.5 l pe benzină la 70 CP (52 kW), o viteză maximă de 100 km/h şi un consum de combustibil de 17 l/100 km la 80 km/h.
Exportul modelului M461 a început în 1965 cu 2.000 de vehicule trimise în China şi Columbia. M461 a fost o maşină foarte bună la vremea respectivă, câştigând câteva competiţii internaţionale: ediţia din 1970 a Forests Rally (Belgia) şi ediţia din 1973 a Sons of Beaches (Oregon).
Cu performanţa şi tehnologia imbunătăţite, au fost produse 80.233 de vehicule, din care 46.549 au fost exportate iar un număr mai mare a fost folosit de către Armata Română, care le-a folosit până recent. La ora actuală mai exista aproximativ 3.000 de vehicule M461 în România iar proprietarii acestora s-au organizat în cluburi. Ultimele versiuni erau cunoscute sub numele de M473 pe piaţa germană.
M473

Aro M473 produs in special doar pentru export, era dotat cu motorul L25 in locul M207, si diverse modificari, in functie de cerintele fiecarei tari unde era exportat.