Nicio altă mașină românească nu a fost așa de mult mediatizată cum a fost ARO M-461 în străinătate, dar nici nu a fost vreodată egalată ca număr de exemplare, vândute la export, fiind vândută pe toate continentele lumii, ajungând până în America de Sud și America Latină, China și bineînțeles pe continentul African.
Copie a legendarului GAZ 69 sovietic, (chiar dacă nu spunea nimeni acest lucru) fabricată la început manual, montată sub un nuc, cu aripile formate pe calapoade de lemn cu ciocanul, la începuturile lui, ajunge să fie cea mai căutată mașină românească la export datorită robusteții, simplității și a faptului că era folosită la orice lucru, în unele țări fiind folosită la arat în loc de tractor (a se vedea cartea ,,O mașină străbate lumea,,).
Nu cred că rușii s-au gândit vreodată că M- 461-ul cunoscut în popor sub numele de IMS-u va ajunge să depășească ca performanțe legendarul lor JEEP, Gaz-ul 69, însă adevărul este că M-461 a devansat ca performanțe Gaz-ul și asta nu o spun doar eu, ci o spun cei care au lucrat și pe GAZ și pe M-461.
Am avut fericita ocazie să conduc de la 15 ani un M-461 iar după aproape 28 de ani să urc din nou la volanul unui M-461. A fost o reîntoarcere în timp, a fost ceva ce mi-a amintit de anii copilăriei, dar mai presus de toate a fost o bucurie nespus de mare și mulțumesc prietenului meu Florin B. pentru acest lucru. M—ul este ușor de condus cu direcția deși mecanică, este foarte manevrabil, poate fi condus și de ,, o fată de 16 ani,,. Mașina a fost la început livrată în țară, instituțiilor de stat, în agricultură, Miliție și partid, dar și Armatei Române, după ce s-a oprit importul lui GAZ 69, ajungând mai târziu și la populație însă de obicei cele care erau vândute de instituții la reînnoirea parcului auto. A fost o mașină râvnită de mulți români, tocmai pentru că era bună la toate.
A fost mașina care într-adevăr a străbătut lumea fiind vândută în toate colțurile lumii și participând la multe raliuri internaționale, unde a luat locul I, de multe ori devansând la unele probe de anduranță chiar Land –Roverul sau Nissanul, deși era o mașină necunoscută în lumea automobilelor de teren cu o denumire scurtă care nu spunea mare lucru M-461 reușește să cucerească mulți antreprenori străini de automobile de teren, care comandă uzinei muscelene lot după lot făcând ca mașina să fie foarte solicitată la export…….de fapt fiecare raliu câștigat de această mașină face sa crească exportul. M-ul a participat la multe raliuri internaționale dar cireașa de pe tort a fost expediția trans -africană care a supus această mașină celor mai dure teste de anduranță, fiind un examen deosebit de greu pentru mașină, șoferi și personalul de la bord. Trebuie amintit că alături de M-461 la expediția trans-africană au participat și două TV-uri 51…românești. Începuturile acestui automobil au fost grele , primul model a fost I.M.S. – 57 fabricat în anul 1957 (deși nu se spune nicăieri însă asemănarea este izbitoare între Gaz-69 și IMS-57 sau 59), primele aripi ale lui IMS au fost modelate manual cu ciocane, pe un butuc, sub un nuc bătrân din curtea fabricii. La numai doi ani intră în fabricație modelul îmbunătățit IMS – 59 , cu câteva performanțe superioare, mai ales la motor, față de IMS-57, care avea un motor de 54 CP și cutie de viteze în trei trepte ca și Gaz-ul 69 sovietic.
Anul 1961 este anul când începe proiectarea lui M- 461 iar în 1964 ies de pe banda de montaj primele automobile M-461 care au făcut înconjurul lumii doar la un an după intrarea în producție. Proiectul fusese ținut ,,la secret,, , să nu uităm de spionajul economic din acei ani, în care se lucra cu ușile închise iar peste orice schiță sau desen era trasă o perdea neagră la plecare, iar la ușa atelierului prototipuri era instalat un paznic sever. Doar când se lăsa noaptea plecau prototipurile în probe prin jurul orașului pe munții ce înconjoară orașul Cîmpulung -Muscel iar traseele erau bine stabilite și doar doi oameni aveau dreptul să conducă mașinile prototip. Totul se făcea riguros și în cel mai mare secret. Cu performanțe superioare, cu un motor de 70 CP, M-207 pe benzină (de fapt jumătatea motorului SR 211 care echipa faimoasele camioane Carpați și Bucegi la Brașov) ARO M-461 putea atinge ușor 100 de Km /oră , urca rampe de 32 grade trecea prin vaduri de circa o jumătate de metru și urca acolo unde nu mai urcase niciodată vreo mașină.
Armata Romană este înzestrată cu M-461 având dotări specifice, camuflaje la faruri și stopuri, lopată de infanterie, târnăcop, antene flexibile, două canistre de benzină suplimentare dar și rezervor mărit la 90 de litri, sisteme de deparazitare la instalația electrică, culoare kaki și alte dotări funcție de arma ce o deserveau. Bineînțeles încep să fie exportate din 1965 în țările prietene cu care Romania avea colaborare economică și astfel primele ,,stoluri” pleacă spre îndepărtata Chină, pe vapoare, însă nu înainte de a fi verificată fiecare mașină de însăși directorul uzinei personal, apoi au fost îmbrăcate în huse albe și îmbarcate. Au urmat exporturi în 32 de țări de pe 4 continente printre care Bulgaria, R.D.G., Cehoslovacia, Albania, Franța, Grecia iar în America Latină ajung peste 4000 de exemplare, în Africa de Nord s-au asamblat peste 2500 de M-uri intrând în dotarea armatei Egiptene sub denumirea de,, RAMSES,, fiind folosite până în anul 2005 datorită fiabilității excepționale. De asemenea armata Greciei, a Cehoslovaciei au fost dotate cu M-461 și astfel România devine a șasea țară producătoare și exportatoare de autoturisme de teren din Europa, câștigând apoi prestigioase trofee la saloanele internaționale automobilistice de la Paris, Hanovra, Lisabona, Viena, Geneva, Bruxelles, Bogota, Barcelona, Birmingham, Budapesta, Nicosia, Khartum ori la târgurile internaționale de la Brno, Plovdiv sau Zagreb.
Despre M-461 au scris cu admirație revistele de specialitate din Europa și din toată lumea pe unde s-a exportat mașina. M-461 a participat în anul 1970 la ,,Raliul Pădurilor ,, din Belgia fiind atunci la primele competiții internaționale, fiind prezente la start 50 de echipaje , M-461 devansându-i pe toți și urcând pe podium, iar la scurt timp tot în Belgia urmează ,,Raliul Smârcurilor,, unde din nou M-ul a luat cununa de lauri. M-461 ajunge și în Franța la ,,Raliul Piscurilor,, cunoscut după duritatea traseului unde M-ul câștigă locul II iar pe locul III ajunge tot un M , condus de viitorul importator, pe atunci din Franța. Urmează o cățărare în Pirinei printre stânci pe unde nu urcase niciodată vreo mașină, iar importurile de M-461 cresc și în Franța. Și în Italia, în apropierea lacului Maggiore la un alt raliu, pe un traseu infernal M-461 ocupă locul I, iar la Raliul automobilistic de la Prato , alături de 66 de mașini de teren concurente M –ul urcă din nou pe podium (locul I).
Mașina românească ajunge astfel faimoasă în lume, fiind foarte solicitată la export , cu greu mai rămâneau 3-4 mașini din zece în țară. Columbia o supranumește ,,Taurul Carpaților,, iar la un raliu din R.F.G. a fost numită ,,STEA ABSOLUTĂ,, după ocuparea locului I la acel raliu care s-a desfășurat pe un poligon al blindatelor franceze dislocate în Germania undeva aproape de izvoarele Dunării. În Cehia M-ul participă la întrecerea automobilistică de la Pardubice unde câștigă Trofeul de aur iar în S.U.A. participă la concursul ,,Fiii Plajelor (Oregon) alături de încă 59 de echipaje, M-ul reușește să-i depășească pe toți într-o băltoacă și iese învingător. Astfel ARO M-461 ajunge din M-ții Anzi, în Chile (unde de multe ori era folosit sa tragă plugul la arat) Guatemala, Nicaragua și junglele Amazoniene până în muntele Olimp din Grecia apoi mai departe spre Asia, Africa și Noua Zeelandă. M-ul participă la o expediție străbătând 25000 de km prin Himalaya urcând până la Piscul Vulturilor în cadrul unei expediții cehoslovace. Desigur și Romania organizează o Expediție Științifică , în anul 1971 fiind prima Expediție Transafricană de la Oceanul Atlantic la Oceanul Indian, străbătând 12 țări și parcurgând 18.000 km în cele mai vitrege condiții. Iată că România a știut să facă din nimic o mașină care a ajuns să fie vândută pe toate meridianele lumii, fiind mândria României de atunci produsă în peste 80.000 de exemplare, fiind fabricată din anul 1964 până în 1975, iar astăzi am ajuns să nu mai avem nimic să radem de pe pământ uzină după uzină, să fim o țară importatoare și de chibrituri. Astăzi a rămas doar amintirea uzinei muscelene și nostalgia celor care și-au dăruit o viață de om, construind mașina de teren românească, mașina care a devenit istorie și a făcut istorie.
Astăzi, din fericire, mai există în țară mașini de teren M-461, la Arad, la București, Odorheiul Secuiesc, etc, prin grija unor oameni cu suflet care se luptă ca această mașină să nu piară de tot, deși legislația din Romania nu este prea favorabilă acestor mașini istorice, acești temerari nu se dau bătuți , aducându-ne aminte și arătându-le copiilor noștri de ceea ce a fost România cândva ….. dar asta a fost în secolul trecut vor spune unii, poate. Așa o fi, dar să nu uităm că Rusia produce și astăzi Gaz-ul, Uaz-ul, iar Germania și Anglia încă produc mașini de teren în timp ce noi am pierdut totul de la Aro la Tractorul U-650 iar Uzina de Autocamioane Brașov se zbate, în timp ce noi importăm TOTUL și asta chiar în acest secol.
