ARO a pierdut licitaţia Ministerului Sănătăţii pentru că era maşină românească – ARO 4×4

ARO a pierdut licitaţia Ministerului Sănătăţii pentru că era maşină românească

În anul 2000, Ministerul Sănătăţii a organizat o licitaţie pentru achiziţionarea de autospeciale sanitare. Alături de firme de renume din întreaga lume, ARO S.A. a participat la licitaţie în colaborare cu o societate condusă de doctorul Costi Bragă, cea care a susţinut financiar oferta uzinei muscelene.

După ce, un timp, s-a crezut că ARO a câştigat (unii chiar s-au grăbit să anunţe acest fapt), rezultatul oficial a căzut ca un trăsnet: ARO a pierdut comanda de 206 de ambulanţe în favoarea lui IVECO. În conformitate cu Hotărârea nr. GH/7000/19.09.2000 a Comisiei de licitaţie constituită pentru achiziţia de aparatură medicală pentru „Programul de dezvoltare a asistenţei medicale de urgenţă”, oferta firmei TECNOSERVICE/Italia nu a fost acceptată. Această firmă s-a prezentat la punctul 3 „Road Ambulances A2” cu un produs românesc, ambulanţa ARO 35 S. Respingerea ambulanţei româneşti a surprins foarte multă lume, dar, mai ales, pe salariaţii de la societatea ARO, care nu puteau înţelege cum a fost posibil ca un produs românesc competitiv, cu un preţ cu cel puţin 20% mai ieftin decât concurenţa, să nu fie acceptat la o licitaţie de achiziţie publică desfăşurată de Ministerul Sănătăţii. Părerea celor mai mulţi era că nu s-a dorit acest lucru, că s-au căutat motive pentru a se respinge oferta românească, în joc existând alte interese.

Deşi a avut o ofertă foarte bună, ARO nu a câştigat licitaţia

După desfăşurarea licitaţiei, directorul general Aurelian Nicolae a avut convingerea că ARO era câştigătoare. El se baza pe faptul că ofertele comercială şi tehnică prezentate de ARO – şi care aveau o pondere de 30% din totalul punctajului – erau bune, iar oferta financiară, susţinută de Costi Bragă – reprezentând 70% din punctaj – era şi aceasta deosebită, apreciindu-se că uzina musceleană avea 5 puncte în plus faţă de celelalte firme care au participat la licitaţie. În plus, ARO a realizat şi un model experimental al ambulanţei, în timp ce produsele celorlalţi participanţi la licitaţie erau doar proiecte. Era încă o dovadă în plus că la Câmpulung Muscel se puteau fabrica 206 de asemenea autoutilitare, adică numărul de autoturisme solicitat de Ministerul Sănătăţii la licitaţia la care a participat ARO.

S-a întârziat cu anunţarea rezultatului licitaţiei mai mult de două săptămâni. Atât Aurelian Nicolae, cât şi Costi Bragă aşteptau să primească în scris confirmarea faptului că ARO a câştigat licitaţia. Numai că, într-un sfârşit, răspunsul Ministerului Sănătăţii a fost altul: licitaţia a fost câştigată de IVECO. Ca şi la începutul lui 2000, când ARO a pierdut posibilitatea de a exporta autoturisme în Slovacia în dauna unei firme producătoare de mobilă din Odorheiu Secuiesc, se pare că tot senatorul UDMR de Harghita Attila Verestoy era cel care a pus piedici uzinei muscelene. Întâmplător sau nu, ministrul Sănătăţii, în urmă cu 16 ani, era Menyhert Gabor Hajdu şi fusese ales, în 1996, tot senator, tot pe listele UDMR, tot în judeţul Harghita.

ARO contesta rezultatul influenţat de unguri

Surpriza neplăcută făcută prin anunţarea rezultatului licitaţiei i-a nemulţumit pe cei care au realizat ambulanţa ARO. Costi Bragă a transmis, prin fax, o contestaţie comisiei de licitaţie, urmând ca să se facă şi în mod direct, la sediul Ministerului Sănătăţii. Directorul general Aurelian Nicolae nu înţelegea cum s-a putut ajunge la o asemenea situaţie, în condiţiile în care toate datele dădeau ca sigură câştigarea licitaţiei de către ARO, ţinând cont de punctajul bun obţinut. A fost la Bucureşti, iar acolo i s-a spus că nu se credea în posibilitatea ca ARO să fabrice lotul de 206 de autoturisme, motiv pentru care era decis să introducă ambulanţa în fabricaţie de serie. Directorul Nicolae s-a adresat şi premierului Isărescu, acesta recomandând ambulanţa ARO Ministerului Sănătăţii.

Directorul Nicolae, însoţit de câţiva reprezentanţi ai sindicatelor de la ARO, a fost la Ministerul Sănătăţii, dar nu a reuşit să-i convingă pe cei de acolo că ambulanţa montată la Câmpulung merita să câştige licitaţia.

Contrazicând rezultatul licitaţiei organizate de Ministerul Sănătăţii, Ambulanţa Bucureşti voia să cumpere ARO 35 S

Eşecul înregistrat de ARO la licitaţia organizată de Ministerul Sănătăţii, unde a existat posibilitatea de a obţine o comandă de 206 autoturisme tip ambulanţă, nu a fost acceptat de conducerea uzinei, a firmei TECNOSERVICE Italia (cea care a conlucrat cu ARO) şi de musceleni, ba chiar au început să apară reacţii şi din alte părţi. Astfel, directorul Serviciului Ambulanţă al Municipiului Bucureşti, dr. Mircea Oprişan, a transmis Ministerului Sănătăţii, profesorului doctor Irinel Popescu, o adresă, prin care îl informa că SAMB dorea să achiziţioneze ambulanţe ARO:

„În conformitate cu necesitatea noastră de dotare cu echipament medical specific activităţii de acordare a primului ajutor medicalizat, Serviciul de Ambulanţă al Municipiului Bucureşti (SAMB) a avut spre utilizare şi avizare ambulanţa ARO 35 S, produsă şi echipată în România.

În urma folosirii acestei ambulanţe, echipele de medici şi personalul medical de urgenţă au ajuns la concluzia că ambulanţa ARO 35 S este conformă cu standardele europene şi cu necesităţile specifice pentru acordarea primului ajutor medicalizat.

Această ambulanţă prezintă caracteristici tehnice ale vehiculului şi un volum al celulei sanitare care îi permite să fie echipată şi utilizată pentru toate cele 3 tipuri de ambulanţă, conform normelor europene 1789/1999:

=ambulanţa tip A – ambulanţa de transport pacienţi

=ambulanţa tip B – ambulanţa destinată acordării primului ajutor medicalizat

=ambulanţa tip C – unitate mobilă de terapie intensivă.

În urma celor arătate mai sus, noi avizăm favorabil ambulanţa ARO 35 S şi recomandăm Ministerului Sănătăţii achiziţionarea de ambulanţe ARO 35 S care să permită completarea parcului de ambulanţe existent şi facilitarea acordării ajutorului medical de urgenţă prin dotarea cu o ambulanţă ce corespunde pe deplin acestui deziderat.”

Toate aceste semnale favorabile produsului ambulanţă ARO 35 S nu au determinat conducerea Ministerului Sănătăţii să considere că era nevoie de utilitara produsă de uzina musceleană. O perioadă, s-au tot făcut intervenţii la Minister, chiar şi sindicatele de la ARO şi-au declarat intenţia de a protesta împotriva rezultatului licitaţiei.

Cum motiva ministrul Sănătăţii alegerea câştigătorului

„În luna august 2000, Ministerul Sănătăţii a organizat o licitaţie internaţională pentru achiziţia de aparatură medicală de înaltă performanţă, una dintre componente fiind achiziţia de aparatură destinată reabilitării asistenţei medicale de urgenţă. Această achiziţie se referea inclusiv la ambulanţe semi-medicalizate pentru transportul pacienţilor, tip A2. Caietul de sarcini pentru această licitaţie a fost întocmit de către comisia numită prin Ordinul Ministrului Sănătăţii nr.420 din 25 mai 2000. Comisia este compusă din specialişti recunoscuţi din domeniul asistenţei medicale de urgenţă, al anesteziei şi terapiei intensive, ingineri specialişti în aparatură medicală, economişti specialişti în probleme de finanţări externe şi consilieri juridici.

Aceşti specialişti au întocmit specificaţiile tehnice pentru achiziţia de ambulanţe prin programul finanţat de către Banca Mondială, proiect ce urmează a fi derulat începând cu luna noiembrie 2000. Specificaţiile tehnice pentru programul finanţat de Banca Mondială au fost folosite şi pentru Programul de dezvoltare a asistenţei medicale de urgenţă, fiind aprobate şi de către specialiştii în aparatură medicală şi în procurement ai Băncii Mondiale. Pentru a evita controversele în ceea ce priveşte procesul de evaluare şi pentru a putea achiziţiona ambulanţe care să poată fi utilizate în contextul începerii procesului de aderare a României la Uniunea Europeană, specificaţiile tehnice pentru ambulanţe au fost întocmite conform Normei Europene nr.1789/1999. Această normă a fost aprobată pe 5 septembrie 1999 şi, din luna aprilie 2000, a devenit obligatorie în următoarele ţări: Austria, Belgia, Republica Cehă, Danemarca, Elveţia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Islanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Portugalia, Spania şi Suedia, în total 19 ţări europene. Această normă prevede, mai ales, măsuri de securitate pentru pacient şi pentru echipajul ambulanţei, precum şi pentru ceilalţi participanţi în trafic, fiind, în acelaşi timp, o standardizare europeană a ambulanţelor de diferite tipuri, în scopul respectării unei calităţi minime obligatorii în asigurarea transportului medical şi a asistenţei medicale de urgenţă prespitalicească. Acest document a fost transmis şi României, prin Oficiul Român de Standardizare.

Certificatele de calitate solicitate, în conformitate cu norma europeană, au fost ISO-9001 sau ISO-9002, care atestă calitatea şi TUV pentru siguranţa tehnică. Comisia a analizat oferta tehnică a firmei TEHNOSERVICE din Italia, care a oferit ambulanţe ARO, detaliile tehnice ale acestei oferte fiind extrem de sumare şi neconcludente. Din analiza ofertei s-a constatat lipsa oricăror date legate de modelul de ambulanţă oferit, neexistând nicio descriere fotografică sau altă prezentare grafică a ambulanţei. În conformitate cu norma europeană, în celula sanitară este prevăzută o anumită dotare cu echipamente şi o aranjare standard a acestora. În oferta prezentată se făcea referire la un catalog, anexă a ofertei, în care nu numai că nu existau toate echipamentele solicitate, dar nu s-a putut identifica niciun fel de aranjare interioară a ambulanţei. În plus, a fost oferită o maşină, care, din punct de vedere tehnic, nu corespunde deloc standardelor cerute, fiind echipată cu motoare cu putere mai mică decât cea solicitată (83 cai putere, faţă de minim 100, cât s-a solicitat în caietul de sarcini) şi încălcând cele mai elementare reguli de siguranţă a circulaţiei rutiere, nefiind dotată cu sistem antiblocaj la frânare (ABS).

Argumentele reprezentanţilor firmei ARO privind conformitatea maşinii cu standardele europene nu au putut fi dovedite prin documente şi, mai mult, cadrele fotografice transmise comisiei după adjudecarea licitaţiei au prezentat o ambulanţă prototip, neomologată, cu defecte de construcţie esenţiale, cum ar fi lipsa comunicării între cabina şoferului şi celula sanitară, element foarte important în cazul maşinilor destinate transportului semi-medicalizat al pacienţilor. Pe baza standardelor europene în domeniul aparaturii medicale, ambulanţa este considerată un dispozitiv medical. Acesta trebuie omologat ca o entitate, incluzând cabina, motorul şi celula sanitară împreună. ARO a prezentat certificat ISO numai pentru maşini şi pentru părţi de maşini, nu pentru ambulanţa ca atare. Certificatul TUV sau echivalentul său trebuie obţinut în mod normal în fiecare ţară de la un organism abilitat. Cerinţa majoră a caietului de sarcini era omologarea în ţara de origine, deci, în România, unde organul abilitat pentru omologarea maşinilor şi ambulanţelor este Registrul Auto Român. La data depunerii ofertei pentru licitaţie, ARO nu a avut certificat de omologare, ci doar o cerere de omologare depusă la RAR cu nr.5458/28.07.2000, doar cu o săptămână înainte de deschiderea licitaţiei. Deci ambulanţa oferită de ARO nu corespundea cerinţei majore a caietului de sarcini, anume de a fi omologată în ţara de origine, ceea ce înseamnă că încă nu a trecut testele obligatorii privind siguranţa în circulaţie şi nu a fost utilizată niciodată ca ambulanţă în România.

Trebuie luat în considerare faptul că un preţ mai scăzut nu reprezintă o justificare pentru achiziţionarea unor produse diferite de cele solicitate sau pentru care nu există nicio evidenţă că ar corespunde specificaţiilor tehnice. Preţul oferit nu poate fi considerat cu 20% mai mic decât al firmei care a câştigat licitaţia, deoarece, în condiţiile unei oferte de ambulanţe ARO echipate în Italia (aşa cum rezultă din ofertă), prin exportul maşinii şi apoi reimportul ca ambulanţă, la preţul oferit trebuiau adăugate taxele vamale, iar, în condiţiile în care ambulanţa ar fi fost echipată în România, la preţul oferit trebuia adăugat TVA, în conformitate cu legislaţia în vigoare pentru desfacerea produselor pe piaţa internă. În aceste condiţii, preţul ar fi devenit comparabil cu cel al ofertei câştigătoare.

Grupul care a câştigat licitaţia la acest tip de ambulanţe, AFIN International din SUA, este grupul de finanţare al concernului italian IVECO, prin care se desfăşoară în întreaga lume toate operaţiunile financiare tip leasing pentru maşinile grupului IVECO. Grupul AFIN International este cel mai mare finanţator extern nebancar din România, având, până în luna iunie 2000, investiţii de peste 120 milioane de euro în linii de finanţare tip leasing, acoperind peste 35% din piaţa de autoutilitare şi autocamioane din România, deci nu este vorba nicidecum de o firmă-fantomă din Bahamas.

Cunoaştem şi am luat în considerare că ARO este un producător de autoturisme de teren şi am ţinut cont de acest lucru, ceea ce se reflectă în faptul că, deşi lipsurile majore ale ofertei ARO ar fi justificat descalificarea acesteia, comisia a hotărât să o includă în procesul de evaluare, fiind doar depunctată pentru neconcordanţele cu cerinţele caietului de sarcini. În final, prin însumarea punctajelor acordate pentru caracteristici tehnice, pentru preţ şi pentru oferta de finanţare, oferta ARO nu s-a situat pe un loc câştigător. Dorim să menţionăm că la această licitaţie au participat firme consacrate: Mercedes, Fiat, Renault, Citroen, care, deşi au pierdut, nu au reclamat modul în care au fost evaluate ofertele.

Având în vedere faptul că ambulanţele furnizate până acum de ARO în ţară au prezentat probleme serioase de calitate şi siguranţă pentru bolnav, Ministerul Sănătăţii nu-şi poate asuma responsabilitatea în condiţiile actuale de integrare în Comunitatea Europeană să se doteze cu ambulanţe neconforme cu normele europene, care, peste câţiva ani, vor trebui înlocuite cu alte ambulanţe, care să respecte aceste reguli. Sperăm că decizia noastră de a respecta normele europene, la această licitaţie şi la următoarele, va stimula societatea ARO să îmbunătăţească ambulanţele produse, astfel încât să fie competitive în confruntarea cu marii producători europeni de ambulanţe, Ministerul Sănătăţii, prin specialiştii săi, exprimându-şi disponibilitatea de a sprijini pe viitor firma ARO, pentru conceperea unor ambulanţe în conformitate cu standardele cerute.”, explica rezultatul licitaţiei ministrul Gabor Hajdu, pe 16 octombrie 2000.

SURSA

About Aro News