Modelul ARO M 461 a avut un foarte mare succes. De pildă, în Columbia există chiar o zi dedicată mașinii românești. „În Columbia, când au început să-și dezvolte agricultura, producătorii de cafea, au constatat că ARO este o mașină fiabilă atât ca și întreținere, dar și pentru a le deservi necesitățile.
În Columbia, în localitatea Umbria, în 16 iulie, găsim o zi dedicată acestei mașini românești ceea ce spre surprinderea mea la noi nu găsim. Am avut frumoasa surpriză să constat că în afara țării ARO este mult mai iubit. În urmă cu câțiva ani, am ajuns în Polonia. Am fost invitat de președintele Societății Polono-Române în Cracovia să trec pe la standul său, posesor de ARO și Dacia.
În fiecare an vine în România cu Dacia și se duce pe litoralul românesc. Mai mult, înainte de anii 90, Portugalia a avut linie de asamblare. Plecau piesele din România și se asamblau în Portugalia. Denumirea lui a fost de Portaro. Pe urmă, din 85 în 95, ARO s-a produs în Spania.
După anii 90, cehii aveau cinci showroom-uri dedicate acestei mașini. Era așa de mare cererea de mașini încât au venit la uzină și au cerut permisiunea să creeze propria linie de montaj și să asambleze în Cehia aceste mașini.
În anul 2006, când s-a închis fabrica au venit și au cumpărat toate piesele pe care le-au găsit, în ideea de a mai produce mașini ARO. Mai târziu, și-au dorit să producă în continuare această mașină, dar n-au reușit să găsească deținătorul brandului și au renunțat la idee.
În anii 2000, din Rusia, primul proprietar particular de automobile a încercat să cumpere sau să producă piese ARO, dar nu a reușit.”, a spus Daniel Rusu.
Automobilele românești sunt mai iubite în afară decât în țară. „Avem în alte state, în Columbia, o zi dedicată ARO-ului, dar în țară la noi nu avem o asemenea zi, dedicată acestei mașini, automobilului românesc în general. La Câmpulung există un muzeu cu mașinile românești, dar este inițiativă privată care aparține lui Emil Hagi.”, a afirmat studentul clujean.
În urmă cu câțiva ani, studentul Daniel Rusu a vizitat uzina ARO din Câmpulung. Spre surprinderea lui, n-a mai găsit din uzină decât o poartă cu o emblemă ARO, probabil poarta șase, unde era pista de încercare, plină de liane. În rest, nimic. Doar un parc industrial care nu mai are nici o legătură cu produsul românesc numit ARO.
SURSA: https://ziarulfaclia.ro
