Cum a fost realizată prima maşină de protocol pentru Ceauşescu: „Colonelul stătea lângă noi cu arma la brâu“

„E vorba de maşina prezidenţială Aro 1-B-1707 produsă în anul 1977. Era prima maşină care se realiza pentru dotarea gospodăriei de partid, cerinţa Comitetului Central al PCR, având scop de protocol.

Practic, noi, la I.A. Aro Câmpulung, trebuia să facem un automobil prezidenţial care să fie pus la dispoziţia cuplului Ceauşescu Nicolae şi Ceauşescu Elena la deplasarea lor în ţară şi pentru protocolul cu delegaţiile străine care vizitau oficial România. Maşina s-a realizat în Atelierul de Prototipuri în anul 1977, după un proiect realizat de personalul desemnat în mod special, pentru acest produs destinat Protocolului de Stat al Republicii Socialiste România”, povesteşte, pentru Adevărul, inginerul Marian Bădiţă, care a lucrat efectiv la realizarea acestei maşini.

“Stăteam efectiv cu pistolul la tâmplă”

O jumătate de an s-a lucrat la realizarea maşinii de protocol. Ultimele două săptămâni, în care s-a realizat montajul, au fost cele mai grele. Marian Bădiţă avea atunci 38 de ani şi înţelegea perfect presiunea venită la pachet cu cerinţele comitetului Central al Partidului Comunist Român.

„Stăteam efectiv cu pistolul la tâmplă. Colonelul Boldea, de la Securitate, stătea lângă noi cu arma la brâu, că nu care cumva să sabotăm te miri ce, să punem un şurub invers, iar noi lucram efectiv aşa (…) Două săptămâni, ultimele, aşa am lucrat… Nici acasă nu mai mergeam. Îmi aducea nevasta mâncare la  fabrică. Două săptămâni am mâncat din sufertaş. Din când în când ne mai aducea cineva, din oraş, salam şi pâine. Apa curgea la robinet, în fabrică, nu era nicio problemă… De băutură nici nu se punea problema. Două săptămâni, în afară de apă n-am gustat nimic”, povesteşte inginerul.

“Nici măcar un şurub n-a fost de import”

Maşina s-a realizat pe structura de bază a automobilului Aro 24, care a fost semnificativ modificată pentru adaptarea la cerinţele de protocol.

„A trebuit să-i lungim şasiul, că Aro 24 avea un şasiu scurt, ca să corespundă scopului propus. S-a îmbunătăţit accesul la uşile din spate, s-a coborât centrul de greutate şi s-a realizat o trapă în pavilionul automobilului, ca să permită ieşirea personalului diplomatic în timpul deplasării pe traseul de vizitat şi să primească ovaţiile publicului asistent. Cerinţa a fost să facem un automobil şi i-am făcut un automobil prezidenţial. Tot interiorul a fost îmbrăcat în piele. Ne-au adus tapiţeri care au croit toată tapiţeria din piele românească”, mai povesteşte inginerul Marian Bădiţă.

De altfel, absolut tot ce s-a folosit la această maşină, toate materialele, au fost de provenienţă românească.

“Nici măcar un şurub n-a fost de import. Era obligatoriu să demonstrăm că industria românească e capabilă să facă, de una singură, o asemenea maşină…. Ce nu ştiu eu e cât a costat maşina atunci, cât s-a plătit pentru ea. Sunt informaţii care nu mi-au parvenit niciodată. E o situaţie mai complicată”, mai povesteşte inginerul Marian Bădiţă

Maşina a satisfăcut pe deplin cerinţele Comitetului Central al PCR şi mai ales aşteptările cuplului prezidenţial.