La UZINA ARO a fost un MĂCEL: S-au tăiat linii de fabricație, și numeroase mașini

Analizele din presă și mărturiile unor persoane care au cunoscut culisele tranzacțiilor păguboase din timpul privatizărilor de după 1990 indică faptul că Perez a fost, de fapt, vitrina prin care foști ofițeri de securitate români au cumpărat la prețul unui apartament toată platforma industrială ARO. Perez a fost prezentat ca un important investitor strategic venit din Statele Unite.

Martor al acelei perioade, liderul Blocului Național Sindical, Dumitru Costin, își amintește etapele distrugerii ARO și faptul că mii de angajați și-au pierdut locurile de muncă din cauza jefuirii unui bun al statului român care fusese cândva un brand de succes pe piața auto internațională.

”Mi-aduc aminte o cifră care spune foarte multe despre modul în care erau evaluate și vândute societățile comerciale cu capital de stat aflate în dificultate. Cel mai bun exemplu este ARO Câmpulung. Uzina ARO, care era în anii ’90, dar și înainte de 1989, una dintre cele mai mari platforme industriale, cu zeci de mii de salariați acolo, a fost vândută unor șmecheri din România, care au folosit însă o «săgeată», un intermediar trimis la înaintare, un cetățean american de origine cubaneză. Tipul a fost promovat în presa românească ca fiind un mare investitor strategic.

Platforma ARO Câmpulung a fost vândută contra unei sume un pic peste 150.000 de dolari. Noul proprietar și-a asumat prin contract – pe care nu l-a onorat niciodată până la capăt – că, după ce a plătit cei 150.000 de dolari, va plăti datorii, taxe, impozite restante. Evident, nu a făcut niciodată acest lucru. A dispărut în ceață, dar nu înainte de a scoate bani cash din ceea ce se putea vinde imediat.

La trei luni după ce a devenit noul proprietar, cubanezul a vândut tot. Evident, nu de unul singur, pentru că el nu cunoștea piața românească. El a fost doar o interfață. Și-a luat și el niște comisioane pentru tranzacția asta.

Doar fabrica de matrițe a fost vândută pentru opt milioane de euro. Pe lângă asta, atunci când a cumpărat fabrica, depozitele erau pline de materii prime și diverse materiale, parcul plin de mașini pe roți, depozitele pline de piese de schimb.

Pe toate le-a vândut ca să facă bani cash. Totul a însemnat milioane de dolari făcuți peste noapte și care s-au împărțit. În plus, s-au tăiat linii de fabricație, s-au tăiat mașini automate și semiautomate. A fost un măcel”, spune Dumitru Costin.

Analiștii economici au investigat tranzacția dezastruoasă de la ARO. Primul element șocant a fost însuși contractul, care era net în favoarea cumpărătorului John Perez și a foștilor securiști români din spatele său. Documentul, așa cum a fost redactat, nu stipula, practic, nicio obligație din partea noului proprietar.

Spre deosebire de alte contracte comerciale ale statului român, contractul de vânzare a uzinei ARO nu avea o clauza de reziliere. Dacă ar fi existat o astfel de clauză, atunci investitorului i se putea confisca bunul și i se blocau prin proceduri juridice conturile bancare. Or, John Perez a avut în contractul de cumpărare trecută doar o suma simbolică cu care cumpăra uzina și atât.

Promisiunile inițiale făcute de cubanezul cu cetățenie americană privind viitoare retehnologizări, achitarea unor datorii către stat, menținerea locurilor de muncă de la ARO au fost vorbe în vânt și nimeni nu l-a putut trage la răspundere.

”A primit interzis în a se angaja pentru «obrăznicia» de a devoala jaful de acolo”

Unii lideri sindicali care au denunțat în presă această tranzacție defavorabilă angajaților și statului român au fost ostracizați, urmăriți și denigrați. Dumitru Costin își amintește de un astfel de caz.

”Sindicatele și liderii de sindicat din vremea respectivă încercau să arate în spațiul public mizeria care se ascundea sub covor, faptele de corupție. Vă dau exemplul sindicaliștilor de la ARO. Aveam în vremea respectivă un lider sindical acolo, la uzina ARO, pe numele său Gheorghe Apostu. Gheorghe, Gigi cum îi spuneam eu, a fost un tip extraordinar, corect până în ultima clipă, când și ultimii salariați de la ARO au fost dați afară. Ultimul care a părăsit corabia a fost el. Până în ultima clipă s-a bătut să arate fărădelegile de acolo, să arate cine se află în spatele acelei operațiuni, cine a furat din companie.

În momentul în care și-a pierdut și el locul de muncă, la fel ca și ceilalți salariați, el și soția sa – la vremea respectivă aveau doi copii mici, la școală, pe care îi creșteau – au primit interzis în a se angaja în orice tip de societate comercială cu capital de stat sau privată din județul Argeș. Pentru că au avut «obrăznicia» să devoaleze jaful de acolo”, spune Dumitru Costin.