ARO, POVESTEA DIN INTERIOR. INTERVIU CU ING. MARIAN BĂDIȚĂ, PĂRINTELE MAI MULTOR MODELE MUSCELENE

În ciuda Securităţii şi a presiunilor politice de toate felurile, până în 1990 inginerii erau mai liberi să gândească şi să creeze (din nimic) automobile. Problemele veneau din calitatea scăzută a materialelor, dar şi din piedicile pe care şi le puneau unii altora la toate nivelurile.

Text: Dan Athanasiu, Foto: Răzvan Loghin/Arhivă Muzeul Automobilului Românesc/Arhiva personală

Faptul că la doar câteva luni după ce a terminat facultatea de Autovehicule din Braşov, Marian Bădiţă a intrat fără a avea experienţă în colectivul de patru ingineri care a conceput Aro 10, este şi nu este adevărat.

În adolescenţă, repara, printre altele, cuzineţii motoarelor camioanelor SR101 la întreprindere la tatăl său. Mai apoi, la facultate, a prins nume mari de profesori, şcoliţi la rândul lor la universităţi străine şi care lucraseră ani buni la IAR, printre ei Radu Emil Mărdărescu şi Marin Untaru.

Citeste si: PROIECTE SECRETE CARE AR FI PUTUT SALVA UZINA ARO (I)

Când a ajuns la Câmpulung, a trebuit repede să-şi folosească toate resursele pentru a proiecta Aro 10. În 1973, începea concepţia lui Aro 10, o maşină de teren de mic litraj, în mai puţin de doi ani a fost gata prototipul funcţional, iar în 1978 a intrat în producţia de serie. „Totul, cu excepţia unei părţi de mecanică Dacia, era făcut de noi.

Am lucrat în acei ani în cel mai mare secret, eram mereu supravegheaţi“, povesteşte domul inginer Bădiţă. Din temă, trebuiau create patru versiuni, cu prelată sau închise, de persoane şi de marfă. Curând, căci între timp apăruse o nevoie de ingineri auto şi la Craiova, a cam rămas singur, trebuind să definitiveze documentaţia de fabricaţie în întregime. O muncă enormă, doar cu rigla de calcul şi cu stiloul, pe care astăzi nu o mai putem înţelege. Se pare că nu doar şefii CAP-urilor erau vizaţi de noul automobil, ci şi militarii – Aro 10 fiind şi singurul automobil militar românesc ce putea fi paraşutat. Cu toate acestea, armata noastră a preferat Aro 24 – tot în sarcina lui Marian Badiţă a căzut ceva mai târziu şi întărirea suspensiilor ABI, maşini grele de patru tone şi cu centru de greutate foarte înalt, carosate la Moreni.

Este izbitoare asemănarea dintre Aro 10 şi Range Rover, şi totuşi nu a fost nimic copiat, pur şi simplu aşa era moda pe atunci. Fiindcă veni vorba, în Marea Britanie, 26 de ingineri au creat 40 de prototipuri Range Rover între 1967 şi 1970. Asta doar pentru a ne da seama de volumul de muncă la care a participat domnul Bădiţă. Predecesorii săi porniseră în concepţia lui Aro 24 de la dimensiunile şi componentele lui M, iar la Aro 10 au trebuit folosite componente deja existente la Dacia. De aceea, ecartamentele sunt similare licenţei franceze, iar ampatamentul a rezultat mai lung din considerente tehnice.

De la Oltcit la ARO. Marian Bădiţă a conceput în cadrul CESAR peste 10 prototipuri de suspensii pentru versiunile 10 şi 24, combinaţii, adaptări, dar şi soluţi complet inedite.

Lucrând după normele americane SAE (manechinul standard avea obligatoriu pălărie pe cap), proiectanţii au convenit să opteze la Aro 10 pentru o singură uşă largă, în loc de două înghesuite ca la Aro 241 şi 244. Cele mai mari probleme le aveau cu tabla, care, nefiind de calitate, nu ieşea din matriţe aşa cum s-ar fi dorit. Este unul dintre motivele pentru care plafonul lui 24 este deschis spre spate, iar la 10 se folosea tablă de import. Intenţia domniei sale ar fi fost să se păstreze suspensia spate independentă, dar Dacia avea nevoie de o punte rigidă pentru camionetele sale, aşa că produsele s-au unificat. „Prin 1975, suntem vizitaţi în uzină de un expert auto american, John Ross. După ce s-a uitat câteva zile cum muncim, ne-a spus că: <sunteţi nişte oameni foarte inteligenţi şi inventivi – voi dacă întâlniţi vreo problemă o ocoliţi repede, nu o înlăturaţi. Asta o să vă coste mult!>,“ ne mai spune Marian Bădiţă.

„Avea dreptate, progresăm foarte greu, astăzi suntem la nivelul anilor 1960, perioada noastră de glorie fiind 1970-1980. “

Citeste si: PROIECTE SECRETE CARE AR FI PUTUT SALVA UZINA ARO (II) – SCORPIO, UN TOT-TEREN VERITABIL CU GENE INDIENE

Înainte de a se fi distrus totul în Câmpulung, a lucrat la Centrul de Experimentări şi Studii pentru Automobile Româneşti – CESAR, fiind responsabil de suspensiile, şi nu numai, ale unor vehicule extraordinare, dar care din felurite motive nu au intrat niciodată în producţia de serie. Despre ARO 10 Super, ARO 12 sau ARO 16 şi despre vehiculele de competiţie ne va povesti în ediţiile viitoare.

Sursa: 4x4adventure.ro