Cu mulți ani în urmă, ARO era un producător de autovehicule românești de teren recunoscut pe plan internațional. Prima mașină a fost produsă în 1957, ceea ce însemna că ARO era cel mai vechi producător de automobile din România. De-a lungul timpului au fost fabricate la Câmpulung peste 360.000 de automobile ARO 4×4, din care mai mult de 2/3 au fost exportate în peste 100 de țări. Ba chiar un model ARO 10 a câștigat și una dintre edițiile raliului Paris-Dakar.
Primul autoturism produs la Câmpulung a fost modelul IMS57
Primul autoturism de teren produs în România în perioada postbelică s-a dezvoltat pe baza modelului sovietic GAZ 69. Producția a început în 1957, cu modelul IMS57, și a continuat doi ani mai târziu cu M59. Modelul M59 beneficia de un motor reproiectat, fiind remodelate coloanele de admisie și evacuare și a fost introdusă ungerea sub presiune, obținându-se în același timp o ușurare cu 70 de kilograme. Caroseria prototipurilor celor două modele a fost realizată manual de Grigore Negoiță, un maistru tinichigiu. Exista chiar și o legendă potrivit căreia Negoiță ar fi fost ajutat de Ghiță Holboșan, un tinichigiu stângaci (la propriu, nu la figurat). „Stângăcia” lui ar fi fost cheia realizării aripii stângi a automobilului. Chiar dacă M59 reprezenta un pas înainte în domeniul proiectării și al construcției, continuau să existe probleme în exploatare, în special la sistemele de direcție și frânare. Un nou prototip este testat începând cu 1961 exclusiv pe timp de noapte, fapt ce i-a adus denumirea codificată de „plimbărețul nocturn”. În paralel, sunt testate modele 4X4, produse de firme renumite, precum Ford sau Land Rover. Rezultatele excelente obținute la teste contribuie la lansarea, în 1964, a modelului M461, care beneficia de o platformă tehnică complet reproiectată. M461 va îngloba în primii doi ani de producție 81 de îmbunătățiri constructive. Denumirea modelului, M461, are următoarea semnificație: M este abrevierea de la Muscel, 4 reprezintă al patrulea prototip realizat, iar 61- anul începerii testelor cu prototipul modelului, 1961.
Prima țară în care au poposit automobilele românești produse la Câmpulung a fost China
Îmbunătățirea radicală a performanțelor și fiabilității noului model au permis începerea exportului în anul imediat următor. Deja tot mai multe exemplare reușeau să parcurgă peste 100.000 de kilometri fără să fie necesară vreo reparație capitală. Prima țară în care au poposit automobilele românești produse la Câmpulung Muscel a fost China, ce avea să deschidă o serie de 32 de state de pe patru continente. Exportul a crescut continuu, de la 502 unități, în ’65, la aproximativ 10.000 în ’73. Promovarea automobilului s-a produs în mod „natural”, M461 fiind utilizat de numeroase expediții științifice, străbătând fără probleme trasee parcurse până la acel moment de caravane hipice. Dintre cele mai importante trebuie menționate „Expediția Transafricană”, efectuată în 1971 de un echipaj românesc ce a parcurs un traseu de 18.000 de kilometri, între Dakar și Mombasa, precum și cele efectuate de echipaje cehe în Himalaya (1970- 25.000 de kilometri), Afganistan și Pakistan. Prezenta M-ului devenise deja o obișnuință la cele mai mari saloane auto ale lumii. Modelele destinate exportului au beneficiat și de o motorizare diesel, fiind disponibile două propulsoare: Indenor (2.112 cmc/62 CP) și Perkins (2.523 cmc/71 CP). Lansarea în 1971 a noului model ARO 240 a dus la stoparea producției de M-uri în 1975. Recunoscut astăzi ca vehicul istoric, M461 este cotat în cataloagele internaționale la 1.350 de dolari.
ARO 24 și ARO 10, cele mai reprezentative modele ale mărcii produse la Câmpulung
ARO 24 a fost o gamă de vehicule de teren fabricate începând cu anul 1972 de către Întreprinderea de Automobile Aro.
Primul model, denumit oficial ARO 240, a intrat în producție după o perioadă de 6 ani de proiectări. Producția acestei serii de vehicule de teren a fost sistată în anul 2006.
Printre modelele gamei 24 menționăm Aro 240 (2 uși, decapotabil), Aro 241 (4 uși, decapotabil), Aro 242 (2 locuri, 2 uși, benă), Aro 243 (8 locuri, 3 uși), Aro 244 (5 locuri, 4 uși), Aro 246 (7 locuri, 5 uși), Aro 263 (8 locuri, 3 uși; model bazat pe versiunea 243 având ampatamentul mărit de la 2.350 mm la 2.600 mm), Aro 264 (5 locuri, 4 uși; model bazat pe versiunea 244 având ampatamentul mărit de la 2.350 mm la 2.600 mm și elemente de caroserie împrumutate de la Dacia. Aro 264 s-a adresat pieței americane) și Aro 266 (7 locuri, 5 uși; model bazat pe versiunea 246 având ampatamentul mărit la 2.600 mm).
Istoria autovehiculului produs la Câmpulung a continuat cu ARO 10, un vehicul off-road românesc produs de ARO între 1980 și 2006, considerat fratele mai mic al lui ARO 24. În vreme ce ARO 24 poate fi considerat un SUV de dimensiuni medii, ARO 10 are aproximativ dimensiunile unui Jeep Wrangler.
A fost produs în diferite caroserii, echipată cu motoare diferite (atât pe benzină cât și Diesel) și a fost disponibil atât în versiunea 4×2 cât și 4×4. Un model derivat din ARO 10, numit ARO Spartana, a fost produs începând cu anul 1997. Ultima generație de ARO 10, produsă din 1999 sub numele de ARO 10 Super, avea un design modificat și era construit pe un șasiu de ARO 24.
De menționat în istoria Aro și Gama 3xx care a cuprins Aro 320 (2 locuri, 2 uși, benă), Aro 323 Sanitara (automobil destinat unităților sanitare, dotat cu echipament necesar intervențiilor sanitare), Aro 324 (5 locuri, 2 uși, benă), Aro 328 Maxi Taxi (automobil destinat transportului urban în regim de maxi-taxi) și Aro 330 (2 locuri, 2 uși, benă).
Succesorul lui 320 are un ampatament de 3.350 mm disponibilă în mai multe modele, cum ar fi 330 BB (utilitară dotată cu bena basculabilă pe 3 direcții și echipament de deszăpezire), 330 C (utilitară dotată cu o cisternă de combustibil având un volum de 1000 l), 33 N (autoutilitară dotată cu platformă de lucru la înălțime), Aro 332, Aro 335 (bazat pe modelul 330 având roți duble pe puntea spate), Aro 338 TC (automobil destinat transportului de școlari în zonele cu drumuri greu accesibile) și Aro 350. Model bazat pe Aro 330 având garda la sol micșorată și un ampatament de 3.500 mm.
Disponibil în mai multe modele așa cum ar fi 350 BC (utilitară dotată cu benă coborâtă), 35 S (ambulanță, dotată cu aparatură medicală), 35 M (furgon special amenajat ca magazin destinat desfacerii mărfurilor în zone comerciale) și 35 N (autoutilitară dotată cu platformă de lucru la înălțime). În Gama 4xx de menționat ar fi Aro 429 (automobil destinat transportului de persoane, având un ampatament de 4.200 mm).
Modelul Aro 304, produs în doar 4 exemplare și făcut special pentru Nicolae Ceaușescu
În privința edițiilor limitate, de menționat ar fi Aro 12 / Dacia Break – TT. În 1987 au fost produse 14 unități din autoturismul produs în colaborare cu Uzina Dacia. Modelul era compus dintr-o caroserie Dacia break iar șasiul și partea mecanică erau de proveniență Aro. Nicolae Ceaușescu a fost impresionat de macheta premergătoare modelului final și și-a dat acceptul să o testeze.
A fost prima persoană care a condus această mașină ce i-a fost pusă la dispoziție în curtea Sălii Palatului din București după ce au fost aduse mai multe exemplare la reședința din București și Snagov. Mașina, având tracțiune integrală și garda la sol semnificativ mărită față de o Dacia break i-a plăcut fostului președinte însă cea care nu și-a dat acordul cu privire la producerea modelului a fost Elena Ceaușescu.
La scurt timp după refuzul Elenei Ceaușescu, uzina Aro a primit o solicitare de producere a încă 10 mașini în termen de 10 zile, mașini ce urmau a fi date miniștrilor din cadrul Ministerului Comerțului. Și de această dată mașinile au fost retrase din circulație la ordinul Elenei Ceaușescu, modelele produse fiind folosite în cadrul uzinei Aro pentru aprovizionare, delegații și alte activități interne. Alte ediții limitate sunt Aro 304 și 306.
Modelul Aro 304 a fost produs în doar 4 exemplare și făcut special pentru Nicolae Ceaușescu. Particularitățile acestui model erau tapițeria de piele, trapa electrică de dimensiuni considerabile, aerul condiționat, multitudinea de elemente cromate și culoarea albastru-verde deschis, culoare pe care o aveau majoritatea mașinilor aparținând P.C.R.
Modelul 304 a fost produs și într-o versiune decapotabilă. Modelul Aro 306 se diferenția de predecesorul său prin aspectul modern al grilei față și farurile duble. Atât dotările cât și caracteristicile erau aceleași. Modelele Aro 304 și 306 au fost echipate cu un motor pe benzină de 2.500 cmc iar tracțiunea era doar pe puntea spate. Mașinile erau folosite pentru vizite și defilările fostului președinte.
