Performanţele şi aprecierile masinii ARO pe plan internaţional

Directorul Victor Naghi a ţinut să facă o istorie completă din Uzina ARO, ceea ce a şi reuşit. Cât a fost la conducerea fabricii, a diversificat această ramură auto, astfel încât a izbutit să scoată diferite modele, toate sub aceeaşi siglă, ARO Câmpulung Muscel. De la o făbricuţă de celuloză, uzina a trecut prin diferite etape de relansare şi extindere, cu o producţie diversificată şi apreciată peste tot în lume. Anii ’80 au fost o glorie pentru Uzina de la poalele Munţilor Iezer. Orice ţară care dorea maşini ARO făcea contract cu Uzina, apoi cerea autoturisme în probe şi specialist de probe. După care, de cele mai multe ori, contractele se perfectau şi urmau cererile de autoturisme. Periodic, inginerii de probe se deplasau şi verificau maşinile, după care rămâneau tehnicienii care asigurau asistenţa tehnică. Dacă firma respectivă, care contracta maşinile ARO, avea o dorinţă pentru îmbunătăţirea autovehiculului, atunci, chema specialistul, pentru tot ce ţinea de modificări constructive, adaptări pentru anumite instalaţii. În unele ţări, unde, clima fiind foarte caldă, era posibil ca maşina să nu se comporte corespunzător în climatul respectiv, era nevoie de intervenţia specialiştilor musceleni, pentru a face modificările necesare.

Succesele ARO în lume

Se muncea foarte mult în acel timp, dar erau şi motivaţii substanţiale. Regimul comunist era foarte dur, dar reuşea să etaleze şi meritele celor care puneau suflet în munca lor. Epoca de glorie a automobilului românesc de teren a scos în evidenţă şi unele performanţe şi aprecieri pe plan internaţional. Amintim câteva dintre cele mai importante rezultate la adresa produsului Uzinei ARO.

• locul I la „Raliul Pădurilor”, care s-a organizat în Belgia, în anul 1970.

• locul I în Italia, la Prado, într-un concurs, la care au participat peste 60 de maşini de la cele mai renumite firme;

• locul II la Raliul „Infernul Smârcurilor”; expediţia cehoslovacilor în Afganistan şi Pakistan, unde maşinile ARO au parcurs peste 25.000 kilometri;

• expediţia din anul 1971, de pe continentul African, numită „Trans-Africa”, unde autoturismul M 461, condus de inginerul Ion Cataranciuc şi Constantin Ludu, a traversat continentul de-a lungul a 20.000 de kilometri, fără cea mai mică problemă tehnică, în condiţii infernale;

• Locul I, în SUA şi în Columbia, unde a fost numit TORO („Taurul Carpaţilor”). În Republica Federală Germania a căpătat denumirea de „Zimbrul Românesc”, care, mai târziu, la nivel local şi internaţional, i se mai spunea „Zimbrul din Carpaţi”. După participarea, în 1972, la raliul organizat de revista „Hobby”, M 461, condus de tehnicianul Teodor Fătuloiu a câştigat locul întâi, devansând Land Rover, Citroen, Volkswagen.

• La Prado, în Italia, a câştigat locul I, într-un concurs la care au participat peste 60 de maşini de la cele mai renumite firme.

• În 1972, M 461 este deosebit de apreciat la Expoziţia Internaţională a Autoturismului de la New York.

• Competiţia „Fiii Plajelor 1973”,  în Oregon. Îmbunătăţite, atât ca realizare, cât şi ca performanţe, automobilele de teren M-461, au fost fabricate până în anul 1975, într-un număr de 80.233 exemplare, din care 46.549 au fost exportate peste hotare.

• În anul 1974, ARO 2.40 a obţinut medalia şi diploma de aur la Târgul Internaţional de la Plovdiv.

• În 1975, la Concursul Internaţional „Safary”, organizat de Federaţia Engleză de Automobilism, echipa ARO (pilot Ion Irimia) a ocupat locul întâi, înaintea maşinilor Land Rover şi Jeep.

• În 1976, ARO obţine diploma şi medalia de aur la Târgul Internaţional de Autoturisme de la Zagreb. În 1977, în Gabon, în urma inundaţiilor produse de râul Mikoga, ARO, înfruntând valurile, a salvat maşini şi oameni.

• În 1978, autoturismele ARO 243 şi 244, conduse de inginerul Sergiu Cojocaru şi mecanicul Cristel Tonghioiu, au participat la o expediţie ONUDI (Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare Industrială) în România, Bulgaria, Turcia, Iran, Afganistan, Pakistan, India şi Nepal, parcurgând peste 30.000 de kilometri.

• În 1978, autoturismele ARO 243 şi 244, conduse de inginerul Sergiu Cojocaru şi mecanicul Cristel Tonghioiu, au participat la o expediţie ONUDI (Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare Industrială) în România, Bulgaria, Turcia, Iran, Afganistan, Pakistan, India şi Nepal, parcurgând peste 30.000 de kilometri.

• În 1979, ARO participă la a doua expediţie ONUDI, parcurgând peste 20.000 kilometri, prin 12 ţări, piloţii autoturismelor fiind Petre Anghelina şi Ion Pastoric. În acelaşi an, 1979, două autoturisme ARO 2.40 şi 2.43 participă la Turul Africii de Nord, obţinând rezultate notabile într-o competiţie la care au participat 298 de autoturisme şi au terminat cursa doar 37.

• În 1980, la Raliul „Caporive”, în Anglia, ARO 243 ocupă locul trei. În acelaşi an, 1980, ARO obţine locul întâi la o expoziţie internaţională de la Barcelona.

• În anul 1981, ARO câştigă Raliul „Masafi 4 Wheel Drive Rally”, desfăşurat în Emiratele Arabe Unite.

• Între timp, o maşină ARO restilizată, cu care, în anul 1982, au participat la „Raliul Tunisiei”, de unde, tot aşa, s-au întors pe primul loc la volanul mărcii ARO.

• Marca ARO a participat la „Raliul Islandei” şi la „Raliul Faraonilor” din Egipt, în anul 1983. Competiţie de unde s-au întors victorioşi la volanul maşinii româneşti, câştigând acelaşi loc I, la  „Raliul Islandei, după o cursă de mai bine de 3.000 de kilometri, prin deşertul Sahara. Pentru „Raliul Faraonilor”, ARO 24 a fost echipat cu un motor Renault 2.500 centimetri cubi cu 83 cai putere, cu care atingea o viteză maximă de 120 km/h. Maşina era excelentă în off-road, într-un test făcut de Ford, ARO 24 a ieşit pe locul II, după Range Rover. ARO 24 avea motoare: Tractorul Braşov 3.2 cu 68 cai putere, ARO 2.7 cu 71 cai putere, Andoria turbo-diesel 2.4 cu 87 cai putere şi Peugeot turbo-diesel cu 90 cai putere. Maşina era fabricată în Portugalia, sub numele Portaro, şi în Spania, cu numele Hisparo. ARO 24 a câştigat Raliul Faraonului, care a fost unul din cele mai grele raliuri din lume.

• În acelaşi an, 1983, când au fost exportate primele 1.600 de automobile în Franţa, ARO a fost caracterizat de revista „4X4 Magazine” drept „Cel care trece peste tot”.

• O altă participare cu care ARO se mândrea era la Raliul „Paris – Dakar”, în anul 1984. Prima cursă s-a desfăşurat pe traseul Paris, Franţa – Dakar, Senegal, întreruptă de un transfer peste Marea Mediterană. Dar, în timp, datorită politicii, traseul, punctul de plecare şi cel de sosire au fost schimbate. Până în 1994 competiţia începea de pe Champs-Élysées din Paris.

Toate acestea au fost posibile printr-o muncă susţinută în echipă şi o motivaţie pe măsură. Sistemul comunist îţi impunea acest lucru: munca susţinută pentru ridicarea conştiinţei muncitorilor, inginerilor şi maiştrilor. Faptul că automobilul s-a realizat în Muscel, unde oamenii aveau mai puţină pregătire intelectuală şi aveau ca primă ocupaţie păşunatul oilor sau pomicultura, le-a ridicat acestora conştiinţa şi pretenţiile. De asemenea, faptul că era un produs sută la sută românesc şi un ambasador al Muscelului în lume. De aceste competiţii se ocupau multe secţii din uzină şi totul se desfăşura sub îndrumarea directorului Victor Naghi. Să participi la competiţii, la volanul unui ARO, este o poveste desprinsă din trecut. Totuşi, există oameni care au trăit aceste poveşti, au urcat pe podiumul de premiere şi au făcut spectacol cu maşina construită de musceleni în uzina de la poalele Munţilor Iezer, reprezentând-o cu succes în toate colţurile lumii, acolo unde performanţele ARO erau recunoscute.

SURSA: evenimentulmuscelean.ro

About Aro News

Leave a Reply