Mașina românească de teren, Aro, era pe locul 4 in lume ca performanță intre vehiculele de teren

Mașina românească de teren, Aro, era al patrulea vehicul de teren din lume ca performanță. Prețul nu foarte mare al autoturismului de teren a făcut ca fabrica românească de la Câmpulung Muscel să prospere in perioada comunistă. Cum de s-a distrus ce putea fi rentabil prin retehnologizare.

„Cea mai mare victorie a mașinii de teren românești a fost intrarea pe piața americană. Daca ați fi văzut Aro 24 circulând pe șoselele din Statele Unite, unde toată lumea, când se oprea, venea să întrebe de unde provine această mașină, ați fi avut o mare satisfacție”, spune Mărţişor Ciobanu, fost director al Uzinei Aro.

Mașina Aro era râvnită pentru că putea urca pe orice teren accidentat. Ajungea în vârf de deal și trecea peste orice dună de nisip. Pentru americani era și ieftină.

Povestea uzinei începea la puțină vreme după retragerea sovieticilor din țară. Nici măcar cei care au gândit construcția colosului industrial nu și-au imaginat faima ce avea să o cunoască brandul Aro.

Aro a fost exportat în peste 100 de țări. Cererea era atât de mare la export, încât uneori autoturismele se vindeau chiar și fără roată de rezervă. „Îmi lua și neterminată mașina din uzină”, declara Ciobanu.

Câte 2.000 de mașini mergeau în fiecare an în Polonia, în Germania Democrată și în Cehoslovacia, iar 50.000 de mii de „jeep-uri românești” au ajuns în China din 1975 până la Revoluție.

„La vânătoare se folosea, că urca cele mai înalte terenuri, de asta îi zicea la mașină Zimbrul Carpaților, că urca foarte mult pe terenurile înalte”, afirma Aurel Butoi, fost muncitor Aro.

Uzina românească era un concurent pentru firmele de profil din întreaga lume. S-a încercat privatizarea ei, dar fără un sprijin real din partea investitorilor, a fost distrusă.

Dintr-un brand românesc de succes, după ce a fost jefuită, căpușată și privatizată la kilogram, fosta platformă Aro a ajuns astăzi afacere imobiliară.