Pasiunea pentru maşinile clasice româneşti e nutrită de mulţi dintre cei care au memorii calde, legate de experienţa de cândva de la bordul lor, iar Aro se bucură de o comunitate şi mai unită decât alte mărci româneşti. Şi asta pentru că modelele Aro au avut o cotă mult mai mare de inginerie autohtonă şi-şi meritau cu vârf şi îndesat calificativul de maşină autentic românească. Ei bine, în România există un tată şi un fiu, ambii cu o admiraţie profundă faţă de Aro, care deţin două exemplare „de export” de cândva, unul creat pentru Canada şi altul pentru RDG, adică fosta Germanie de est.
Cei doi sunt Dan şi Alex Atanasiu, iar tatăl, Dan, muncea în presa auto încă în anii de dinaintea internetului, aducând de multe ori acasă maşini curioase. Aşa că Alex a crescut printre maşini, multe din ele româneşti, şi au prins împreună dragostea pentru modelele Aro.
Au ajuns să cumpere întâi un Aro 244 de Canada, şi apoi un Aro 241 de RDG. Ambele maşini au avut nevoie de restaurare profundă, iar lucrările la ele s-au făcut de cei doi, din pură plăcere şi pasiune pentru aceste maşini.
De fapt, Aro 241 a fost cumpărat iniţial ca un donator de piese pentru Aro 244, doar că s-a descoperit că 241 avea o poveste fascinantă în spate, fiind maşina folosită de Erich Honecker, fostul lider al Germaniei de Est, în ieşirile sale de la vânătoare. Aşa că Aro 241 a fost păstrat şi restaurat mai târziu, iar între timp s-au mai cumpărat alte 3 Aro donatoare pentru piese.
În cazul lui Aro 240 de Canada, de fapt, e vorba de o maşina militară la bază, care a fost recreată ca o replică fidelă în raport cu ediţiile exportate în Canada. Maşina a fost vopsită la fel, ba chiar şi elementele de decor pe caroserie sunt identice celor ce erau export în Canada şi până şi interiorul a fost tapiţat în culoare Burgundy, specifică exemplarelor de export.
Ambele maşini au beneficiat, însă, de munca titanică a celor doi, şi aceştia recunosc că ele sunt aduse la o condiţie de nota 8-9, pentru că până la 10 ar mai fi o diferenţă uriaşă de muncă, timp şi buget, care ar face imposibilă finalizarea lor. Dar asta nu face istoria acestor două maşini mai puţin fascinantă. Dimpotrivă, demonstrează că atunci când doi oameni vor cu adevărat şi sunt mânaţi de o pasiune imensă, pot face lucruri incredibile. Iar când acest lucru e făcut de un tată şi un fiu, iar această pasiune pentru maşinile româneşti devine astfel transmisă din generaţie în generaţie, e un fapt demn de cea mai profundă admiraţie!
SURSA: piataauto.md
